Pomi

Caracterul locului

Retras la marginea drumurilor, locul prinde viață abia când se lasă seara, ca și cum ar respira numai sub lumini. Se aprinde într-un anotimp anume, apoi revine la tăcerea lui firească.

Relief abrupt, aer de munte și, odată cu venirea serii, o agitație neașteptată care transformă locul — ziua aparține traseelor și pantelor, noaptea capătă cu totul alt ritm.

Locul acesta nu adoarme odată cu apusul — ritmul lui continuă, discret sau zgomotos, până târziu în noapte. E un colț care se definește tocmai prin această persistență a vieții după întuneric.