Arian

Caracterul locului

Apele minerale, sărate și sulfuroase definesc acest colț cu o claritate aproape medicinală, iar aerul salinei adaugă o greutate aparte climatului deja liniștit. Surprinde însă că tot acest caracter balnear se desfășoară într-un relief montan — dealurile și abrupturile nu lasă loc ideii de stațiune de câmpie, ci o împing spre ceva mai strâns și mai aspru.

Locul trăiește cu adevărat după lăsarea serii — terasele și localurile prind zgomot și lumină când pârtiile se golesc. Ritmul de iarnă dă tonul întregii zone: omologarea pârtiei în cadrul regional și semnalul clar de munte confirmă că nu e un decor, ci un loc de schi cu substanță. Ziua aparține pantei, seara — satului care se trezește.

Aerul e curat și tăios, iar formele muntelui se succed domol și apoi abrupt, ca un mers de pas tihnit urmat de un salt. Tăcerea pare adâncă, dar vântul o tulbură uneori și totul capătă mișcare.