Laura

Caracterul locului

Verdele domină tot aici — pante, poieni, aer cu miros de rășină sau iarbă umedă, după anotimp. Relieful muntos nu intimidează, ci pare să înconjoare locul cu o generozitate aproape exagerată a naturii. Seara însă ceva se schimbă: liniștea de după-amiază cedează, și locul prinde un ritm pe care ziua nu-l trădează.

Într-un colț de munte cu relief tăios, locul prinde viață spre seară, când liniștea se dizolvă în forfota scurtă a celor veniți doar pentru câteva zile. Echilibrul dintre aerul proaspăt și vibrația nocturnă îi dă un ritm aparte, mereu între retragere și zvon de weekend.

Muntele nu taie legătura cu seara — aici relieful abrupt cedează, pe întuneric, unui ritm surprinzător de animat. Ziua aparține potecilor și văzduhului, noaptea aduce cu ea o altă energie, mai puțin așteptată la această altitudine.

Între verdeața care înconjoară totul și viața de seară plină de rumoare se ascunde ritmul amestecat al locului. E liniște și forfotă deopotrivă, un colț care prinde energie mai ales la sfârșit de săptămână, fără să-și piardă calmul firesc al naturii ce-l cuprinde.