Pensiunea Pascal

Caracterul locului

Locul respiră altitudine și pantă, cu acel specific al stațiunilor de schi unde trotuarele înzăpezite duc firesc spre terase animate și restaurante ce nu se grăbesc să închidă. Surprinde aici contrastul dintre asprimea reliefului montan și o scenă gastronomică neașteptat de vie — bucătăria nu e un moft, ci parte din ritm.

Iarna, locul acesta capătă ritmul unei stațiuni de munte în plină formă — pârtii, frig curat și, surprinzător de elaborat pentru un colț atât de precis delimitat, o scenă gastronomică autentică și vie. Nu e un simplu punct de trecere, ci un loc unde masa de seară contează la fel de mult ca ziua petrecută pe zăpadă.

Muntele intră direct în ritm de seară — pârtii, aer tăios de stațiune de schi și, totuși, un colț care nu adoarme odată cu lăsarea întunericului. Relieful abrupt și agitația nocturnă coexistă fără să se anuleze, dând locului un caracter dublu, mai rar întâlnit la altitudine.