Lavinia

Caracterul locului

Aerul poartă răcoarea apei, iar lumina se joacă pe luciul ei calm. Deși apropierea de apă ar putea aduce agitație, aici totul rămâne liniștit, cu o respirație domoală a locului.

Locul acesta trăiește departe de drumurile bătute, într-o retragere aproape deliberată față de tot ce înseamnă agitație. Liniștea nu e un bonus aici — e substanța însăși a zonei.

Munte cu relief clar, unde liniștea nu exclude mișcarea — locul rămâne activ și după lăsarea întunericului, fără să devină zgomotos. Un colț fin, cu caracter propriu, unde forfota nu își găsește locul.