Casa Smida Jazz

Caracterul locului

Retras de orice drum bătut, locul acesta trăiește în propriul ritm — tăcut, aproape uitat. Totuși, natura din jur nu ține cont de izolare: verdeața e densă, generoasă, ca și cum solitudinea ar fi chiar condiția în care totul crește mai bine.

Liniștea e aici ceva structural, nu întâmplător — zona respiră rar, fără agitație și fără să aibă nevoie să demonstreze ceva. Forfota rămâne în altă parte.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Relieful dur, colțuros, dă tonul acestui colț de munte retras de pe traseele obișnuite. Și totuși, asprimea stâncii coexistă cu o vegetație surprinzător de bogată — verdeața acoperă tot ce poate acoperi, îmblânzind peisajul fără să-i șteargă caracterul sălbatic.