Domnika

Caracterul locului

Un colț retras, la marginea drumurilor și aproape de apă, care pare să nu promită mare lucru — până seara. Atunci locul se dezmorțește brusc, cu tot ce înseamnă agitație estivală concentrată într-un singur punct. Vara schimbă complet datele: izolarea cedează, iar seara devine măsura reală a locului.

Locul acesta nu adoarme odată cu apusul — ritmul lui continuă, discret sau zgomotos, până târziu în noapte. E un colț care se definește tocmai prin această persistență a vieții după întuneric.

Vara, locul acesta prinde cu totul altă față — terasele și serile se umplu de mișcare, de voci, de un ritm pe care lunile reci nu îl cunosc. E un colț care trăiește sezonier, intens și scurt, cu o viață de seară care se aprinde și se stinge odată cu vara.