Viczei Szallo

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă, retras față de orice drum bătut — genul de colț pe care îl știu doar cei care l-au căutat anume. Liniștea lui e reală și constantă, dar are un revers: într-un anotimp, locul se aprinde brusc, ca și cum izolarea fusese doar o pauză de respirație.

Aerul e domol, iar timpul pare să curgă fără grabă. E un loc în care liniștea e firească și nimic nu tulbură mersul tihnit al zilei.

Retras de la drumurile mari, locul acesta trăiește prin relieful său — abrupt, prezent, imposibil de ignorat. Izolarea nu e un defect, ci condiția lui firească: muntele dictează ritmul, nu omul.