4

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă, cu tot ce înseamnă asta: liniște de suprafață, lumină reflectată, ritmul lent al malului. Seara însă tensiunea se întoarce — apa rămâne acolo, dar locul prinde un alt fel de viață, mai zgomotos și mai aprins.

Locul trăiește mai ales la masă și după apus — restaurante, terase, mișcare. Ce surprinde e că toată această efervescență culinară și de seară coexistă cu o verdeață generoasă care nu cedează teren.

Aerul poartă permanent sare și sulf, iar solul ascunde ape termale și nămol cu miros înțepător de sulf — un loc construit în jurul resurselor vindecătoare ale pământului. Verdele dens și vegetația generoasă par să tempereze caracterul clinic al acestui colț balnear, iar seara locul nu adoarme, ci își schimbă registrul complet.