Ancuța A

Caracterul locului

Locul stă cu spatele la drumuri, în apropierea apei — liniștea de zi e completă, aproape aspră. Spre seară însă, ceva se schimbă, și ceea ce părea retras devine, pe neașteptat, viu.

Apele termale și ritmul lent al curei dau locului o gravitate aparte — timpul curge altfel aici, măsurat în băi și plimbări scurte. Retras față de orice drum principal, colțul acesta funcționează după propriile reguli, cu o liniște care nu e absență, ci stare.

Retras dintre drumuri, locul acesta trăiește în tăcerea sa aproape deplină — cu atât mai ciudat că apa e la îndemână, lac sau râu, prezență constantă care contrazice singurătatea locului fără s-o risipească.

Lacul sărat și nămolul negru îi dau locului un caracter mai degrabă medicinal decât de promenadă — aerul marin se simte în piele înainte să înțelegi de unde vine. Tocmai această tensiune îl definește: ești lângă apă, dar nu vii să privești, ci să te tratezi.