Conacul

Caracterul locului

Locul stă sub semnul apei — liniștea ei de zi se frânge seara, când malul prinde altă vibrație și ritmul se schimbă brusc. E un colț fin, cu două fețe distincte, fiecare adevărată în felul ei.

Loc retras, departe de circulația obișnuită, unde liniștea e aproape deplină. Apa e totuși aproape — lac, râu sau poate chiar mare —, o prezență care contrazice izolarea fără să o risipească.

Apă aproape, mâncare bună la îndemână — locul îmbină liniștea malului cu agitația bucătăriilor deschise. Un colț în care proximitatea apei nu înseamnă retragere, ci, dimpotrivă, un pretext pentru masă.