Dg

Caracterul locului

Locul trăiește dublu: ziua aparține apei — liniștii ei, luminii care se sparge pe suprafață, ritmului lent al malului. Seara, același colț se transformă, prinde zgomot și mișcare, ca și cum două locuri diferite ar împărți același spațiu.

Verdele domină totul aici — păduri, pajiști, aer cu gust de rășină. Ce surprinde e că această abundență naturală coexistă cu o scenă gastronomică vie, unde mesele bune nu sunt un accident, ci o obișnuință.

Aerul de aici are greutatea sării — aerosoli salini care se depun pe piele și pe haine, semn că apa e aproape. Tocmai această proximitate față de apă conferă locului un caracter distinct balnear, în care naturalul și terapeuticul se suprapun fără să se anunțe.