Doina

Caracterul locului

Apă la vedere și mișcare în jur, dar sub agitația de suprafață curge un ritm mai lent — cel al curelor și al izvoarelor minerale. Locul trăiește dublu: forfotă la malul apei, tihnă în adâncul stațiunii balneare.

Verdeața densă și aerul de natură generoasă nu pregătesc pentru ce urmează după lăsarea serii — locul se dezmorțește și prinde un ritm aparte, cu totul al lui. E un colț care trăiește dublu: liniștit ziua, viu noaptea.

Forfota nu se stinge odată cu apusul — seara aduce propriul ei ritm, distinct și susținut. Ceea ce surprinde e că toată această animație se desfășoară înconjurată de verdeață generoasă, natura rămânând prezentă chiar și acolo unde viața socială e la intensitate maximă.

Lacuri sărate, nămol terapeutic și aer cu iz marin — locul poartă marca unui climat aparte, distinct față de orice altitudine sau pădure. Forfota îi e firească, aproape constitutivă, totuși verdele abundent din jur amintește că balnear nu înseamnă arid, ci mai degrabă o natură generoasă care a ales să fie și vindecătoare.