Ellas Wood

Caracterul locului

Locul trăiește cu fața spre apă și cu spatele spre o seară care nu se grăbește să se stingă. Vara, forfota se instalează firesc — terase, mișcare, zgomot bun — dar apa rămâne acolo, aproape, ca un contragreutate la toată agitația. Un colț care știe să fie și liniștit, și viu, uneori în același timp.

Apa e aproape — se simte în aer, în lumina care cade altfel spre seară. Dar liniștea de mal cedează repede locul zgomotului blând al teraselor și al oamenilor care ies când se răcorește.

Vara, locul acesta prinde viață brusc — zgomot, mișcare, culoare. În rest, tăcere aproape deplină.