Laurențiu

Caracterul locului

Apa e aproape tot timpul prezentă — ca sunet, ca lumină reflectată, ca orientare firească a privirii. Ziua locul respiră lent, legat de mal; seara prinde altă viteză, cu forfotă și mișcare care par să vină de nicăieri.

Forfota nu se stinge odată cu apusul — seara aduce un alt ritm, mai sonor, mai deschis. Apa e aproape, dar nu domolește agitația; mai degrabă îi dă un fundal, o margine lichidă în care lumina serii se prelungește. Un colț care trăiește cu intensitate tocmai când alte locuri se retrag.