Liliacul

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă — liniștea de mal coexistă, surprinzător de firesc, cu o viață de seară care prinde ritm și zgomot după lăsarea întunericului. E un colț fin unde ziua și noaptea par să aparțină unor locuri diferite.

Verdeața deasă și aerul sărat coexistă aici într-un echilibru neobișnuit — apele minerale, sulfuroase și termale, alături de nămolul terapeutic, trădează un caracter balnear cu rădăcini adânci, în timp ce fondul vegetal luxuriant îl îmblânzește. Când lumina scade, locul se dezmorțește, iar viața de seară animă un peisaj care ziua părea cu totul retras în sine.