Luiza

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă — lac, râu sau un braț de curs mai lent — și pare, la prima vedere, rupt de lume. Vara însă, liniștea de la mal cedează unui ritm de seară surprinzător de viu, cu tot ce înseamnă animație și prezență umană acolo unde te așteptai la tăcere.

Aerul de aici poartă sare în el tot timpul, nu doar când bate vântul dinspre mare — e o prezență constantă, aproape palpabilă pe piele și pe buze. Ceea ce surprinde e că acest caracter balnear, eminamente terapeutic, coexistă cu o seară care prinde viață și refuză liniștea sanatoriului.

Loc retras, departe de circulația obișnuită, unde liniștea e aproape deplină. Apa e totuși aproape — lac, râu sau poate chiar mare —, o prezență care contrazice izolarea fără să o risipească.