Micul Golf

Caracterul locului

Locul stă cu fața spre apă și, cea mai mare parte a anului, tace. Vara însă, liniștea se rupe — seara prinde contur, se mișcă, devine altceva. Ziua, marginea aceea de lume retrasă de la drumurile mari; noaptea, un ritm cu totul diferit, adus parcă de nicăieri.

Retras dintre drumuri, locul acesta trăiește în tăcerea sa aproape deplină — cu atât mai ciudat că apa e la îndemână, lac sau râu, prezență constantă care contrazice singurătatea locului fără s-o risipească.

Vara, locul acesta prinde ritm și culoare odată cu lăsarea serii — terasele, forfota, lumina artificială înlocuiesc liniștea zilei. În restul anului, același colț rămâne retras, aproape uitat de lume.