Mihalcea Hilda

Caracterul locului

Apa e aproape tot timpul — se aude, se simte, dă ritmul locului. Totuși, odată cu seara, forfota preia controlul și liniștea de mal cedează unei animații surprinzătoare pentru un colț atât de specific. Ziua și noaptea par să aparțină unor locuri diferite.

Ape sărate, nămol și aer cu miros de mare formează aici un univers în sine, orientat aproape exclusiv spre corp și vindecare. Locul nu are vocație de spectacol, ci de uzură lentă a tensiunilor — un colț în care climatul însuși devine tratament.

Forfota nu se oprește odată cu lăsarea serii — dimpotrivă, locul pare să prindă contur abia după apus. Ziua animată se prelungește firesc într-o seară la fel de vie, fără pauze, fără goluri de atmosferă.