Sofia

Caracterul locului

Locul trăiește dublu: ziua aparține apei — liniștii ei, luminii care se sparge pe suprafață, ritmului lent al malului. Seara, același colț se transformă, prinde zgomot și mișcare, ca și cum două locuri diferite ar împărți același spațiu.

Verdele dens și aerul încărcat cu aerosoli salini coexistă aici în chip neașteptat — apele sărate și nămolul terapeutic aparțin unui loc cu vocație balnear documentată, dar totul se desfășoară sub o vegetație bogată, departe de imaginea aridă a stațiunilor clasice. Seara, liniștea naturii cedează locul unei vieți animate, iar acest du-te-vino între retragere și agitație dă caracterul aparte al colțului.