Nemere

Caracterul locului

Retras la marginea oricărui drum, locul acesta există mai degrabă în propria lui tăcere decât în legătură cu lumea din jur — verdeața îl cuprinde generos, ca și cum natura ar compensa izolarea. Vara însă tensiunea se întoarce: ceva se trezește, ritmul se schimbă, și locul capătă un caracter sezonier distinct, aproape surprinzător față de liniștea cu care iernează.

Liniștea e aici ceva structural, nu întâmplător — zona respiră rar, fără agitație și fără să aibă nevoie să demonstreze ceva. Forfota rămâne în altă parte.

Aerul are densitatea ierbii crude și liniștea pădurilor dese. Totul respiră verde — un loc unde ritmul se domolește și privirea se odihnește în desișuri.