Gyöngy-lak

Caracterul locului

La capătul drumurilor, locul respiră prin liniștea lui verde și umedă. Îți dă senzația că s-a retras din lume, dar nu doarme niciodată — mereu ceva se mișcă, se înnoiește, se deschide în jurul frunzelor. Generozitatea naturii acoperă efortul de a ajunge până aici.

Aerul locului poartă urmele vechilor meșteșuguri și povești, dar și mirosul crud al ierbii. Între zidurile cu amintiri și lumina calmă a naturii se simte o balanță fragilă — cultura densă a omului se sprijină pe liniștea verde a locului.

Relieful domină aici cu autoritate, dar muntele nu se arată auster — verdeața îl îmblânzește la fiecare cotitură, transformând asprimea formelor în ceva aproape generos. E un colț în care piatra și iarba negociază permanent terenul.