La Emil

Caracterul locului

Munte cu dinți de piatră și aer tăios de iarnă, dar cu o viață de seară care surprinde — aici liniștea pârtiei se dizolvă după apus în forfotă și lumini. Relieful domină ziua, oamenii domină noaptea.

Verdele domină totul aici — dealuri îmbrăcate dens, aer cu umiditate de pădure, un sentiment de abundență vegetală care nu lasă loc gândului să rătăcească prea departe. Iarna însă locul se schimbă la față: același colț capătă rigoarea și claritatea unei stațiuni de schi, cu sezonalitate bine marcată și o altă energie în aer.

Muntele și aprinderea de după apus coexistă aici fără contradicție — relieful abrupt al iernii nu domolește, ci pare să alimenteze o viață de seară cu ritm propriu. E un colț de stațiune de schi unde liniștea pârtiei se lasă repede înlocuită de forfotă și lumini.