Colț de Rai

Caracterul locului

Retras de la drumurile principale, locul acesta de munte trăiește după un ritm al său — tăcut și aproape uitat în restul anului, dar prins în mișcare odată cu vara. Relieful îi dă substanță: nu e o simplă poiană, ci un loc cu formă, cu urcuș și coborâș, cu prezența concretă a muntelui în jur.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Locul acesta nu adoarme odată cu apusul — ritmul lui continuă, discret sau zgomotos, până târziu în noapte. E un colț care se definește tocmai prin această persistență a vieții după întuneric.