Simbol

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă, retras față de orice drum bătut — genul de colț pe care îl știu doar cei care l-au căutat anume. Liniștea lui e reală și constantă, dar are un revers: într-un anotimp, locul se aprinde brusc, ca și cum izolarea fusese doar o pauză de respirație.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Locul se strecoară printre culmi fără să anunțe nimic — relief abrupt, drum care se termină, liniște fără compromis. Muntele nu e decor aici, ci condiție.