Casa Monika

Caracterul locului

Relieful abrupt și aerul de munte domină locul cu o prezență grea, aproape tăcută ziua. Seara însă, ceva se aprinde — viața urcă și ea, neașteptat de zgomotoasă pentru un colț atât de înalt.

Verdeața densă și aerul de munte dau acestui colț un caracter mai degrabă retras, absorbit de natură. Totuși, apropierea de o pârtie omologată și ritmul specific iernii de munte aduc cu ele și o altă față — seri cu mișcare, zgomot blând de stațiune, oameni care coboară după o zi pe zăpadă.

Locul trăiește pe două registre greu de reconciliat: ziua aparține apelor — minerale, sărate, termale, nămolului terapeutic și unui climat care amorțește plăcut simțurile — iar seara locul se reanimă cu totul, pierzând aerul de cură și câștigând unul de animație. E un colț cu identitate dublă, unde liniștea terapeutică și viața nocturnă se tolerează mai degrabă decât se completează.