Ozon

Caracterul locului

Locul stă sub semnul apei — prezenţa ei nu e decor, ci axă în jurul căreia se organizează tot ce se întâmplă aici. Vine lumea la sfârşit de săptămână, apoi liniştea se reinstalează.

Locul prinde viață odată cu lăsarea întunericului — ritmul de iarnă îl definește, iar caracterul de schi e susținut de pârtii omologate în zonă și de semnalul inconfundabil al muntelui. Vine mai ales la sfârșit de săptămână, când agitația serilor îi dă consistență.

Locul îmbină două lumi care par să se excludă: relieful abrupt al muntelui și prezența apropiată a apei — lac sau râu — care taie asprimea pietrei cu o liniște cu totul diferită. E un colț în care verticalul și orizontalul se negociază la scară mică, fără spectacol forțat.