Izvorul Muntelui

Caracterul locului

Iarna îl trezește, restul anului doarme adânc — un colț de munte retras, departe de drumurile bătute, unde relieful face toată zgomotul în locul oamenilor.

Locul stă la marginea apei și a drumurilor deopotrivă — retras îndeajuns încât liniștea să fie reală, nu decorativă. Apa nu e fundal, ci prezență constantă, care dă ritmul zilei.

Liniștea e aici ceva structural, nu întâmplător — zona respiră rar, fără agitație și fără să aibă nevoie să demonstreze ceva. Forfota rămâne în altă parte.