Casa Cristina 2

Caracterul locului

Munte cu relief abrupt ziua, dar când cade seara locul se aprinde — terase, mișcare, un ritm care surprinde pentru o așezare atât de sus. Vara această tensiune atinge apogeul: sălbăticia pantelor și agitația estivală coexistă fără să se anuleze, fiecare dând celeilalte un fel de sens.

Locul trăiește cu adevărat după lăsarea serii — terasele și localurile prind zgomot și lumină când pârtiile se golesc. Ritmul de iarnă dă tonul întregii zone: omologarea pârtiei în cadrul regional și semnalul clar de munte confirmă că nu e un decor, ci un loc de schi cu substanță. Ziua aparține pantei, seara — satului care se trezește.

Vara, locul acesta prinde viață brusc — zgomot, mișcare, culoare. În rest, tăcere aproape deplină.