Codrii Doftanei

Caracterul locului

Un colț retras, la marginea drumurilor bătute și în mijlocul unui relief montan care impune liniște — și totuși, seara locul se aprinde cu o viață proprie, surprinzătoare față de izolarea lui de peste zi. Ce e neobișnuit e ritmul: această animație nu e un fenomen de sezon, ci pulsează constant, indiferent de lună.

Apa e prezentă constant, nu ca decor, ci ca element care definește ritmul locului — liniștea ei stând în tensiune cu relieful care o înconjoară și cu agitația care prinde contur spre seară. Un colț fin unde muntele și luciul apei se negociază discret, iar ziua nu se termină odată cu apusul.

Vara, locul acesta prinde cu totul altă față — terasele și serile devin miezul vieții de aici. În restul anului, liniștea revine aproape complet, lăsând colțul să respire în ritmul lui propriu.