Mai cu Moț Ii

Caracterul locului

Retras de orice drum bătut, locul acesta trăiește în propriul ritm — tăcut, aproape uitat. Totuși, natura din jur nu ține cont de izolare: verdeața e densă, generoasă, ca și cum solitudinea ar fi chiar condiția în care totul crește mai bine.

Liniștea domină aici cea mai mare parte a anului — locul respiră rar, fără agitație. Vara însă ceva se schimbă: colțul acesta discret capătă ritm și culoare, ca și cum ar trăi doar pentru acel sezon.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Locul acesta trăiește în propria lui tăcere — relieful îl ridică deasupra zgomotului, iar drumurile îl ocolesc firesc. Muntele nu e decor aici, ci condiție.