Nicos

Caracterul locului

Retras de la drumurile principale, locul acesta de munte trăiește după un ritm al său — tăcut și aproape uitat în restul anului, dar prins în mișcare odată cu vara. Relieful îi dă substanță: nu e o simplă poiană, ci un loc cu formă, cu urcuș și coborâș, cu prezența concretă a muntelui în jur.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Retras la marginea drumurilor, aproape uitat de hărți, locul acesta prinde sens abia când săptămâna se termină — atunci, liniștea lui izolată devine exact motivul pentru care lumea vine.