Zia

Caracterul locului

Retras între drumuri de munte, locul prinde curaj odată cu lăsarea serii, când liniștea se rupe în glasuri și lumină. Energia nu are anotimp — pare mereu treaz, chiar și atunci când împrejurul totul tace.

Apa e prezentă la tot pasul, dând locului un ritm lent și răcoros — iar când se lasă seara, același colț prinde o cu totul altă energie, animat și sonor, ca și cum ziua și noaptea ar aparține unor locuri diferite.

Vara, locul acesta prinde viață brusc — animat, estival, cu un ritm care îi aparține doar acelui anotimp. În rest, liniștea îl revendică aproape în totalitate.