La Tata Gheo

Caracterul locului

Un colț retras, departe de ape și la marginea drumurilor, care nu trădează nimic din ce urmează după lăsarea întunericului. Seara îl transformă complet — animația prinde contur cu atât mai puternic cu cât ziua păstrează o liniște aproape stufoasă. Vara, acest caracter nocturn atinge intensitatea maximă, ca și cum locul s-ar deștepta abia odată cu căldura sezonului.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Pe străzile înguste, miroase a pâine caldă și mirodenii. Bucătarii locali par să-și măsoare răbdarea în arome, iar conversațiile se țes firesc în jurul meselor. E un colț unde pofta de gust devine limbaj comun.