Colț de Austria

Caracterul locului

Aerul e curat și tăios, iar formele muntelui se succed domol și apoi abrupt, ca un mers de pas tihnit urmat de un salt. Tăcerea pare adâncă, dar vântul o tulbură uneori și totul capătă mișcare.

Locul trăiește mai ales pe farfurie și în pahar — restaurantele și locurile de mâncat dau ritmul, nu priveliștea. Totuși, verdele îl înconjoară și iarna aduce cu ea pârtia omologată din zonă, transformând caracterul din culinar în ceva mai fizic, mai de munte. Tensiunea dintre masă bună și aer liber e tocmai ce îl face greu de prins într-o singură definiție.

Străzile înguste par liniștite ziua, dar se aprind odată cu seara, când vocile și luminile se întrepătrund. E un colț care își trăiește intens nopțile, cu un ritm propriu ce nu adoarme ușor.