Babilon

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă, retras față de orice drum bătut — genul de colț pe care îl știu doar cei care l-au căutat anume. Liniștea lui e reală și constantă, dar are un revers: într-un anotimp, locul se aprinde brusc, ca și cum izolarea fusese doar o pauză de respirație.

Locul trăiește prin miros de mâncare gătită și zgomot de linguri, nu prin contemplație. Apa e aproape — lac, râu sau mare —, dar nu ea dă tonul: o face farfuria.

Malul apei și forfota serii coexistă aici într-un echilibru surprinzător — liniștea reflectată în apă cedează locul, odată cu lăsarea întunericului, unei animații autentice. Un colț care știe să fie două lucruri deodată.