La Constantin & Elena

Caracterul locului

Retras la marginea oricărui drum, locul acesta trăiește mai degrabă după ritmul naturii decât după cel al lumii — verdeața e densă, liniștea e reală. Vara schimbă ceva în atmosfera lui: un loc care pare adormit se trezește discret, fără să-și piardă caracterul ferit.

Apa e prezentă tot timpul, dar liniștea ei de zi face loc, seara, unei animații surprinzătoare. Un colț fin unde ritmul lacului sau al râului coexistă cu o viață de seară care nu se lasă așteptată.

Verdele domină tot ce se vede — păduri, pajiști, dealuri rotunjite — dar locul nu adoarme odată cu amurgul. Viața de seară își intră în drepturi cu o energie surprinzătoare, punând față în față liniștea naturii cu zgomotul luminos al serii.

Locul stă retras față de orice drum principal, cu apa în imediata apropiere — un colț care nu se anunță, ci se găsește. Izolarea nu e un defect aici, ci condiția lui naturală.