Morena

Caracterul locului

Locul stă lipit de apă, retras față de orice drum bătut — genul de colț pe care îl știu doar cei care l-au căutat anume. Liniștea lui e reală și constantă, dar are un revers: într-un anotimp, locul se aprinde brusc, ca și cum izolarea fusese doar o pauză de respirație.

Betonul și sticla se amestecă firesc cu arborii bătrâni și cu pâlcurile de iarbă care respiră printre clădiri. Zona are pulsația unui oraș viu, dar lasă spațiu naturii să-și păstreze locul.

Verdeața abundentă și aerul de natură neîmblânzită fac din acest colț un refugiu căutat la sfârșit de săptămână — tocmai de aceea, liniștea lui are un ritm propriu, mai intens vinerea seara, mai gol lunea dimineața.