Casa Sofia

Caracterul locului

Colț retras, departe de drumuri bătute, cu apa aproape — lac, râu sau poate mare, suficient de prezentă încât să definească ritmul locului. Vara, liniștea se sparge: vine lumea, vine zgomotul, vine tot ce înseamnă sezon. În rest, locul rămâne al lui.

Aerul are densitatea ierbii crude și liniștea pădurilor dese. Totul respiră verde — un loc unde ritmul se domolește și privirea se odihnește în desișuri.

Locul acesta nu adoarme odată cu apusul — ritmul lui continuă, discret sau zgomotos, până târziu în noapte. E un colț care se definește tocmai prin această persistență a vieții după întuneric.