La Mateo

Caracterul locului

Colț retras, departe de drumuri bătute, cu apa aproape — lac, râu sau poate mare, suficient de prezentă încât să definească ritmul locului. Vara, liniștea se sparge: vine lumea, vine zgomotul, vine tot ce înseamnă sezon. În rest, locul rămâne al lui.

Liniștea e aici o constantă, nu un accident — locul funcționează în afara ritmurilor agitate și nu face niciun efort să le imite. Un caracter uniform, fără contraste bruște, potrivit celor care caută absența zgomotului mai mult decât prezența vreunei atracții anume.

Relief montan care modelează totul — ritmul zilei, direcția vântului, lumina care cade altfel în fiecare oră. Locul are o greutate fizică reală, simțită în pante și în liniștea densă dintre culmi.