Muzeul Viticulturii și Pomiculturii

Muzeul are patru secții: Casa memorială a familiei Golescu, creată prin Decret regal în 1939 și amenajată în 1943 și Secția pedagogică (1962); Secția de istorie (1959) - reorganizată în 1982; Secția etnografică a județului Argeș (1963) - reorganizată în 1991 și Muzeul pomiculturii și viticulturii - în aer liber (1966). Conacul Goleștilor, construit în 1640, este monument istoric și a fost restaurat în perioada 1942 - 1943. În conac sunt expuse obiecte de istorie memorială: mobilier de epocă, obiecte personale ale familiei Golescu, manuscrise, artă decorativă, carte. Conacul Goleștilor, aflat astăzi pe teritoriul administrativ al orașului argeșean Ștefănești, este singurul ansamblu laic fortificat de la sud de Carpați, reprezentativ pentru arhitectura de dinaintea epocii brâncovenești. Ctitorit în anul 1640 de către boierul Stroe Leurdeanu, conacul a fost distrus în mare parte de un incendiu, în 1716, fiind refăcut și extins la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Radu Golescu. Complexul a intrat în circuitul cultural în urmă cu 75 de ani, după un amplu proces de restaurare. Înainte de inaugurarea din 1943, încăperile au fost mobilate cu piese donate de descendenții familiei Golescu. De asemenea, tablourile originale ale Goleștilor, pictate de C. D. Rosenthal, au fost puse la dispoziția pictorului Nicolae Grant pentru a fi copiate și apoi expuse în conac. Importantă a fost și donația Bibliotecii 'I.I.C. Brătianu' din București, care a constat într-un număr însemnat de cărți de epocă, păstrate și astăzi în muzeu. Accesul în complexul fortificat se face printr-un foișor de intrare, construit din zid la bază și din lemn în partea superioară, care a servit ca loc de supraveghere și pază. Se spune că aici a locuit Tudor Vladimirescu între 18 și 21 mai 1821, înainte de a fi prins și ucis din porunca lui Alexandru Ipsilanti. Chiar la intrare, pe partea dreaptă, se află școala slobodă obștească, înființată de marele ban Radu Golescu la începutul secolului al XIX-lea. Școala, în care învățau copiii din sat, a funcționat până în 1821, fiind redeschisă cinci ani mai târziu de Dinicu Golescu sub forma unui gimnaziu-internat. Aceasta a fost prima școală modernă cu predare în limba română și a funcționat până în 1830. În școală sunt expuse atât piese de mobilier, cât și manuale vechi. Tot din vremea lui Radu Golescu datează și un spital al săracilor, denumit și "bolniță", situat în partea stângă a intrării în complexul muzeal. O altă construcție interesantă, care datează de la începutul secolului al XIX-lea, este baia turcească cu aburi. Clădirea de formă dreptunghiulară are ziduri groase, din cărămidă legată cu mortar. Tavanul din cărămidă este construit în boltă și este prevăzut cu orificii pentru aerisire. Clădirea principală, situată în centrul incintei fortificate, a fost ridicată peste o pivniță în suprafață de aproape 250 de metri pătrați, cu ziduri groase de aproape un metru. Una dintre cele două încăperi ale pivniței are și o "tainiță", în care stăpânii se puteau refugia în caz de mare pericol. Conacul a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări și adăugiri. Clădirea, de formă dreptunghiulară, a fost concepută inițial cu un singur nivel de locuire, având planșeul ridicat la circa doi metri de sol și acoperișul în patru ape, făcut din șindrilă. În interior, încăperile sunt dispuse în jurul unui hol central, prevăzut cu o scară în spirală, din lemn, care permite accesul la etaj. La etaj era sala de bal. Conacul a fost restaurat în 2015-2016 și redeschis publicului în vara 2016. Secția în aer liber cuprinde arhitectură și tehnică populară, instalații viticole și pomicole. Muzeul pomiculturii și viticulturii este organizat pe trei sectoare complementare. Cel mai important sector este cel al gospodăriilor țărănești aduse din principalele zone viticole și pomicole ale țării, grupate sub forma unui sat românesc, care urmează conturul țării, și înlănțuirea provinciilor istorice naționale. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei, atât casa de locuit, cât și toate dependințele aferente și uneltele de lucru specifice. Al doilea sector este constituit din instalațiile și instrumentarul specific ocupațiilor principale, care se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele etc. Sectorul al treilea înfățișează istoria pomiculturii și viticulturii din România, din cele mai vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor arheologice, numismatice, epigrafice, documentelor istorice etc. Cele mai numeroase construcții aflate în muzeul pomi-viticol în aer liber datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.