Muzeul Municipiului București

Muzeul își are începutul în hotărârea Consiliului Comunal al Primăriei Bucureștilor, de la sfârșitul lunii iunie 1921, prin care s-a propus înființarea unui muzeu comunal. Donația lui D. A. Rosetti din iulie 1929 a constituit nucleul de bază al secției preistorice. În februarie 1930 muzeul primește Casa Moruzzi, monument istoric, situată în Calea Victoriei 117, iar în 22 noiembrie 1931 este inaugurată expoziția muzeului. Dr. George Severeanu a fost timp de peste 8 ani director al Muzeului Municipal, sub îndrumarea lui muzeul cunoscând o remarcabilă dezvoltare. S-au înființat secții noi: numismatică, medalistică, documente, istoria breslelor, urbanistică, s-a dezvoltat secțiunea artistică. În iulie 1933 a luat ființă, pe lângă muzeu, Pinacoteca municipiului, adăpostită în casa amiralului Vasile Urseanu, din bulevardul Lascăr Catargiu. Patrimoniul muzeal a crescut prin cercetări de teren, donații și achiziții. În martie 1941, după mai multe peregrinări, muzeului i se atribuie casa Cesianu, din Calea Victoriei 151, unde a fost adus întregul patrimoniu. Consecințele războiului au fost resimțite din plin de muzeu, casa Cesianu fiind rechiziționată pentru spital, iar colecțiile împachetate și strânse în câteva camere. Piesele cele mai valoroase ale muzeului au fost evacuate în 1944 în comuna Rasnic-Dolj, unde au rămas parte din ele până în octombrie 1948. După ce în 1948 muzeul va fi mutat temporar în localul Muzeului de Artă Națională din Șoseaua Kiseleff nr. 3, în 10 decembrie 1956 muzeului îi este atribuit Palatul Suțu, iar pe 23 ianuarie 1959 are loc redeschiderea pentru public a Muzeului de Istorie a Orașului București. Palatul Suțu este monument istoric, datând din 1834, operă ale arhitecților Johann Veit și Conrad Schwink, care au ridicat un palat în stil neogotic, cu patru turnulețe poligonale și cupolă, pe ruinele unor construcții mai vechi. Holul central a fost finisat în 1862 de artistul Karl Storck și a fost montată o uriașă oglindă de Murano. După moartea primului proprietar, Costache Grigore Suțu, palatul rămâne în posesia fiului acestuia, Grigore Suțu (1819 - 1893). Clădirea a avut diferite destinații publice în prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost restaurată între anii 1957 - 1958, redându-i-se în bună parte înfățișarea inițială. Colecția de arheologie cuprinde piese începând din paleolitic, neolitic, epoca bronzului (culturile Glina III și Tei), geto-dacice (de la Fundeni, Snagov, Popești-Novaci, Dealul Piscului). Cea mai mare parte a colecției datează din perioada medievală: vase ceramice, podoabe, tezaure monetare etc. Colecția de numismatică, medalistică și sigilografie cuprinde: tezaure monetare otomane, austriece, rusești, sigilii evocând marile familii boierești, medalii, plachete, insigne și decorații. Colecția de documente conține: hrisoave, cele mai vechi datând din 1488 - 1582, fondul Manuc (în limba armeană cu caractere turcești), documente medievale, moderne și contemporane. Colecția de hărți și planuri are cu aproape 1.000 de piese privitoare la istoria orașului București, la Peninsula Balcanică, cursul Dunării, precum și la unele moșii ale boierilor. Colecția de artă plastică este alcătuită din tablouri, desene, pietre funerare, steme. Colecția de stampe, gravuri și litografii conține imagini de localități din țară și de peste hotare, personalități, tipuri sociale, scene de luptă, târguri etc. Muzeul mai deține colecția de mobilier istoric și obiecte de uz casnic, colecția de arme, uniforme, steaguri, colecția de costume și obiecte textile (piese de îmbrăcăminte, eșantioane de țesături datând din secolele XVI - XIX, podoabe, covoare, perne, perdele, brâie, unele descoperite în cursul săpăturilor arheologice), colecția de obiecte de cult (icoane, tripticuri, cruci din secolele XVII - XIX), precum și o bibliotecă cu peste 45.000 de exemplare, aproape în întregime fiind literatura privitoare la București. Muzeul este deținătorul unei valoroase colecții de fotografii cu aspecte de la cercetările arheologice, lucrările de sistematizare ale orașului, clădiri (executate în 1856 de Angerer), aspecte din viața orașului.