Muzeul de Istorie Națională și Arheologie

Primele preocupări pentru înființarea unui muzeu la Constanța datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, însă abia după Războiul de Independență (1877 - 1878) și intrarea Dobrogei în componența statului român, vestigiile antice intră în atenția Academiei Române și a edililor locali. Remus Opreanu, primul prefect român din Dobrogea, și revizorul școlar Ion Bănescu adună vestigiile din Constanța și împrejurimi și le adăpostesc în clădirea Prefecturii. Micul muzeu s-a dezorganizat în 1882, din cauza unui incendiu. Monumentele salvate au fost adăpostite în pavilionul din grădina publică. După mai multe peregrinări, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie a fost reorganizat în această formă completă din 1977. Muzeul expune piese de arheologie preistorică, greacă, romană, bizantină și medievală (unelte de silex, ceramică, unelte și arme, elemente de arhitectură, artă sculpturală, vase de sticlă, microstatuaria din bronz, bijuterii), numismatică (monede de bronz, argint și aur; ca unicate fiind monedele scitice), istorie. În două săli de la parter este amplasat Tezaurul: colecția de statuete tip Tanagra (din epocile elenistică și romană timpurie), vase ceramice antropomorfe sau cu reprezentări dionisiace, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, descoperit în 1962, colecția de portrete imperiale, colecțiile de podoabe din aur (inele, cercei, brățări, pandantive, cruciulițe), geme și camee, tezaurul de vase din argint descoperit la Sucidava-Izvoarele. Etajul I al muzeului este amenajat cronologic de la paleolitic până la evul mediu: colții de mamut de la Poarta Albă, ceramică Hamangia; sabia miceniană de la Medgidia (secolul al XIV-lea a.Chr), depozitele de seceri, topoare și podoabe din bronz descoperite la N. Bălcescu, Constanța, Gura Dobrogei; statuia din calcar a unei căpetenii traco-scitice (descoperită la Sibioara) și un cazan de cult din bronz (găsit la Castelu), ambele din secolul al V-lea a.Chr; colecția de amfore grecești și fragmente arhitectonice din marmură de la edificiile publice de epocă elenistică, descoperite la Tomis, Histria, Callatis; monumente epigrafice din Cetatea de la Albești. Perioada romană este reprezentată prin: documente epigrafice, cărămizi ștampilate, stâlpi miliari, elemente de arhitectură, unelte agricole, materiale ceramice diverse, între care se remarcă colecția de opaițe, sculptură laică, votivă și funerară. Ultimele două săli ale etajului ilustrează desăvârșirea formării poporului român: locuință românească din secolul al X-lea de la Capidava (reconstituită), obiecte de cult, precum și așezământul monahal de la Basarabi. Din perioada bizantină provin: colecția de monede schifate descoperite la Isaccea, ceramica, uneltele și podoabele descoperite la Gârlița, Capul Viilor (Histria), Castelu, Dinogetia etc. Pentru secolele XVII - XVIII sunt expuse arme, obiecte și carte de cult, podoabe, obiecte de uz casnic și vase ceramice smălțuite. Etajul al doilea ilustrează epoca modernă, până în 1940: obiecte tridimensionale, documente și fotografii originale, cărți, hărți, machete. La același etaj sunt amenajate două expoziții tematice, cu caracter permanent: Numismatica în Dobrogea de-a lungul veacurilor și Colecția de pipe. Muzeul