Castelul Sturdza - Miclăușeni

Actualul castel, monument istoric de artă gotică, a fost ridicat între anii 1880 - 1904 de către George A. Sturza şi soţia sa Maria (născută Ghica) pe locul unui vechi conac din 1755 (din care au mai păstrat câteva odăiţe şi inscripţia de atestare). Majoritatea decoraţiilor exterioare ale castelului reiau detalii din stema sturzeştilor, la care se adaugă emblema castelanului George A. Sturza, inspirată de icoana Sfântului Gheorghe (aceeaşi emblemă apare şi pe placa de marmură a mormântului castelanului, aflat în stânga bisericii). În interior, plafoanele şi pereţii au fost pictaţi în tempera, cu motive geometrice şi florale, sub conducerea arhitectului ieşean Reinecke. O mare parte din mobilă, uşi şi ferestre era sculptată în lemn de trandafir. Pentru scara centrală a fost adusă marmură din Dalmaţia, iar la sobe s-a folosit teracotă sculptată şi pictată.Castelul deţinea o vastă bibliotecă şi câteva colecţii: 1. colecţia de arme şi costume medievale complete, pentru cal şi călăreţ, din secolul al XVI-lea (dispărută); 2. colecţia de bijuterii (dispărută); 3. Museum Familiarum, care conţinea piese rare arheologice, numismatice şi epigrafice (după 1944, au mai rămas doar câteva pietre

Castelul Sturdza de la Miclăușeni este o construcție neogotică ridicată între 1880-1904, pe locul unui vechi conac. Este un monument arhitectural cu detalii ornamentale și stemă, având interior pictat și colecții rare, deși multe au fost pierdute sau distruse în timpul războiului și regimului comunist. În prezent, castelul este un simbol al istoriei și culturii locale, fiind închis temporar pentru restaurare.