Parcul National Ceahlau

Masivul Ceahlău reprezintă una dintre cele mai cunoscute și iubite zone montane din România. Încă din cele mai vechi timpuri, legendele și istoria s-au împletit în această zonă de înaltă spiritualitate românească. Masivul Ceahlău este o unitate geografică bine conturată și limitată spre Nord de râul Bistricoara, spre Est de râul Bistrița (iar din jurul anului 1960 de apele lacului Izvorul Muntelui), spre Sud de râul Bicaz, în timp ce spre Vest ajunge în contact cu Munții Hășmaș, separarea făcându-se de către văile opuse: Pintic (afluent al Bistricioarei) și Capra (afluent al Bicazului). Munții învecinați, cu altitudini relativ reduse, de până la 1.500 metri, conferă caracterul de masiv al acestuia. Altitudinea maximă este atinsă în Varful Ocolașul Mare (1.907 m), cel mai accesibil și cunoscut fiind Vârful Toaca (1.904 m). Vârful Panaghia este, poate, cel mai cunoscut reper vizual din întreg lanțul Carpaților Orientali. Masivul Ceahlău este, din punct de vedere structural, un amestec geologic cu pachete groase de gresii, marne, argile, conglomerate, șisturi argiloase negre cu intercalații de gresii calcaroase, șisturi argiloase cenușii-verzui, gresii micacee cenușii și gresii cu

Masivul Ceahlău este o zonă montană emblematică din România, cu o structură geologică complexă și biodiversitate remarcabilă. Se află în Parcul Național Ceahlău, fiind recunoscut pentru peisajele spectaculoase, vârfurile înalte și bogăția naturală, inclusiv specii rare și habitate protejate.